November 23, 2017, 4:48 pm
Home Istoric
Istoric

Din punct de vedere istoric, pe teritoriul comunei au existat 31 sate atestate: Căciuleşti, Lasluieni, Tortoreşti, Lupeşti, Popceşti, Dăneşti, Avereşti, Troiţa, Gura Văii, Călimani, Jideşti, Dochia, Bahna, Băluşeşti, Văleni, Turbăteşti, Bilăeşti, Ivanceşti, Boţeşti, Girov, Grieleşti, Căcăceni, Verşeşti, Conteşti, Doina, Murguceşti, Mărăţei, Laleşti, Ilişeşti, Rusciori, Ţigăneşti. Multe din aceste sate au dispărut sau au devenit uliţe ale actualelor localităţi.

SATUL GIROV – reşedinţă de comună.

Denumirea este de origine slavă. S-a numit cândva Jirova, Girova, Jiroul, toponim din slavonul „jrahs” care tradus înseamnă – „Apa Cracăului” sau din „Jirh”, „Fruct al fagului”. Este atestat documentar în anul 1588, în a treia domnie a voievodului Petru Schiopu, care îl dăruieşte Mănăstirii Greceşti din Ţarna Târgului Iaşi. „Satul Girovului la Cracău, ţinutul Neamţului cu loc de moară, fost domnesc, ascultător de ocolul târgului Peatra”.

Hrisovul Domnesc de pe vremea lui Radu Mihnea Vodă din 1618 atestă faptul că satul este închinat Mănăstirii Aron Vodă din Iaşi care îl dăruieşte Mănăstirii Zagraful din Muntele Athos, ca apoi să devină proprietatea Patriarhiei din Ţarigrad.

În multe documente ale vremii satul Girov este contopit cu satul Conţeşti, deşi acesta din urmă este atestat la 10 decembrie 1553 când voievodul Alexandru Lăpuşneanu îl dăruieşte Mănăstirii Tazlău. În 1864 satul devine centru de comună.

În 1890 comuna rurală Girov, amplasată în estul Plasei Piatra – Muntele cuprindea 7 sate: Boţeşti, Bahna, Conţeşti, Dăneşti, Doina, Girov, Jideşti, cu o populaţie de 1903 locuitori din care 1720 analfabeţi şi 183 ştiutori de carte. Satul Girov avea o populaţie de 586 locuitori din care 523 erau analfabeţi.

În 1968 comuna era alcătuită din 11 sate: Băluşeşti, Boţeşti, Căciuleşti, Dăneşti, Doina, Dochia, Girov, Gura Văii, Popeşti, Turtureşti, Verşeşti.

În anul 2003 (14 iunie), în urma unui referendum, s-a reînfiinţat comuna Dochia, cu satele Dochia şi Băluşeşti, comuna Girov rămânând cu 9 sate.

În 1964 comuna a fost electrificată.

Şcoala din Girov s-a înfiinţat în anul 1865 al cărei local, dat în folosinţă în anul 1912 a fost bombardat în 1944 iar în anul 1948 s-a dat în folosinţă actualul local al şcolii.

Clădirea Primăriei Girov s-a construit în anul 1935, fiind cea mai veche construcţie administrativă din localitate.

SATUL BOŢEŞTI

Doi fraţi maramureşeni, Miclăuş şi Loţca Boţ, erau mari dregători în divanul domnesc al lui Alexandru cel Bun care îi dăruieşte o moşie lui Loţca „pentru vrednicia şi credinţa lui dreaptă”. Moşia va fi deservită de ţăranii aduşi de pe alte obcini pe care le stăpânea acest dregător. Ţăranii stabiliţi pe aceste locuri înfiinţează aşezarea numită mai târziu Boţeşti, menţionată în documente în anul 1442. În scurta sa domnie Răzvan Voievod închină satul Mănăstirii Râşca Baia, care îl va stăpâni până în anul 1864. Împroprietăririle din anii 1878, 1895 şi 1923 vor aloca o suprafaţă destul de redusă locuitorilor satului sau noilor veniţi.

SATUL CĂCIULEŞTI

Până în preajma secolului al XX-lea s-a numit Cauceleşti, deci toponimul nu vine de la căciulă, cum se credea sau se vehiculează. Mai plauzibilă denumirea poate proveni de la Caucaeuz, care, prin metastază, poate da Cauceleşti, pomeniţi în geografia lui Ptolemeu (sec.II d.H.) ca locuind prin părţile noastre. De altfel în Căciuleşti s-a descoperit un denar de argint de la Vespasianus (69-79 d.H.), unul din vremea lui Traian (117 d.H.) şi urme din dinastiile hunice (376-454 d.H.).

Prima atestare documentară datează de la 18 iulie 1415, când Alexandru cel Bun închină satul ctitoriei sale Mănăstirea Bistriţa. Din pomenitul act reiese că satul a fost organizat de cnejii din familia lui Mihai Vienes, dregători ce au trăit înaintea făuririi Moldovei ca stat autocefal.

De la aceiaşi cneji satul a trecut sub autoritatea boierului Ion Jumătate ca sat boieresc şi a aparţinut timp de peste 300 ani familiei Cantacuzino, fiind mai apoi pierdut la cărţi în favoarea unui boier pe nume Balaş. În 1616 Radu Mihnea Vodă dăruieşte satul Mănăstirii Bisericani. În 1864 devine reşedinţă de comună cuprinzând satele Căciuleşti, Gura Văii, Popeşti, Turtureşti şi Verşeşti, iar în 1968 revine în componenţa centrului administrativ Girov.

SATUL DĂNEŞTI

Prima atestare documentară este din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, când la 6 martie 1432 domnitorul înstăreşte prin Cristea Incuşeanu „un sat pe Cracău, anume unde au fost Sas Dan şi Dan Vleac”, de la care se pare că-şi trage numele satul.

Până în 1580 va fi sat boieresc iar Voievodul Iancu Sasu îl dăruieşte Mănăstirii Văleni-Bistriţa. Câteva sute de ani satul a purtat denumirea Mitocul Maicelor. Din 1612 aparţine Mănăstirii Bisericani iar din 1800 Mănăstirii Văratec. Pe parcurs satul se depopulează, în 1846 existând 35 case iar Legea agrară din 1864 împroprietăreşte pe cei 53 clăcaşi.

SATUL DOINA

În vatra actualului sat se afla Avereşti, o aşezare atestată la 11 iulie 1428, când Alexandru cel Bun o dăruieşte Mănăstirii Bistriţa. Satul va trece de la un stăpân la altul:

Mănăstirea Aron Vodă din Ţarina Iaşului, Mănăstirea Zagrofa din Athos, Petradin Ţarigrad, Mănăstirea Secu. Denumirea satului provine de la cântecul popular „Doina”.

SATUL GURA VĂII

Aşezare răzeşească, de o parte şi de alta a unui pârâu, a cărei denumire vine de la toponimul locului „o gaură de vale”. În anul 1466 Şefan cel Mare mută două sate de vânători din preajma cetăţii de la Vaslui în schitul Horaiţa pentru a apăra la nevoie târgul Piatra sau Cetatea Neamţului. Satele vor locui în Mănăstirea Horaiţa până la 1518, în vremea lui Ştefăniţă Vodă, când locuitorii sunt nevoiţi să se mute în altă parte pentru a-şi asigura traiul şi îşi aleg loc de sat pe actuala vatră, loc strategic pentru vremurile acelea. Din 1714 ajunge în proprietatea Mănăstirii Bisericani dar locuitorii nu se supun şi devin „panţâri” la isprăvnicia Piatra.

SATUL POPEŞTI

Onomastica satului vine de la „popă” adică ştiutor de carte. Este pomenit pentru prima dată în anul 1612, pe vremea lui Ştefan Tomşa, când Grigore Popcescu dă zapis ca averea lui să rămână după moartea sa Mănastirii Bisericani. De la această dată localitatea a fost stăpânită de monahi de la mănăstire până în 1864, cu toate că diferiţi boieri au încercat să o acapareze.

Până în 1968 a aparţinut comunei Căciuleşti.

SATUL TURTUREŞTI

După configuraţia solului s-a demonstrat că, în vechime, pe vatra actualului sat exista o pădure cu multe poieni unde cânta păsăretul, în special turturele- de unde şi denumirea Turtureşti.

Satul a fost a lui Balos de la Iucas care îl lasă moştenire lui Cozma dar nu în întregime întrucât, la 15 septembrie 1462, jumătate din sat aparţine Mănăstirii Bistriţa. După victoria de la Podul Înalt jumătate din sat, a lui Cozma Balosescu, intră în administraţia Curţii domneşti din Piatra.

În sat există un pod de pe vremea lui Ştefan cel Mare.

SATUL VERŞEŞTI

Denumirea vine dela boierul Bercescu. Este o aşezare răzeşească atestată documentar în 1491, când Ştefan cel Mare şi Sfânt arată că „Verşeştii sunt în ocolul curţilor noastre din Piatra”. După 1618 intră în proprietatea boierului Iordache Cantacuzino iar în 1770 este dăruit Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iaşi. În 1864 satul aparţinea Mănăstirii Precista din Roman.